Meeting CLUB
Club internațional de arta și dezvoltare holistică
“Meeting CLUB” este un refugiu vital pentru comunitatea de copii, tineri și adulți refugiați din Ucraina în Cluj-Napoca.
Avand o echipa 100% formata din ucrainieni, cu peste 200 de beneficiari, este cel mai important loc pentru refugiații ucraineni din zonă, oferindu-le suportul necesar pentru a fi conectați la o viață cât mai naturală și asemănătoare cu cea de acasă din Ucraina.
Despre proiect
Acțiuni și Activități ale Proiectului Meeting Club
Meeting Club se concentrează pe:
- Vindecarea rănilor emoționale ale refugiaților ucraineni prin arta
- Crearea unui mediu de viață cât mai firesc și normal pentru refugiații ucraineni, ajutându-i să se simtă acasă în Cluj-Napoca.
- Promovarea coeziunii sociale și a sprijinului comunitar, facilitând interacțiunile și colaborarea între refugiați și localnici
- Oferirea unui spațiu sigur și empatic, unde participanții pot găsi sprijin și înțelegere.
- Integrarea refugiaților ucraineni în comunitatea orașului prin participarea la activități comune cu românii, concerte, expozitii, evenimente promovând astfel integrarea și schimbul intercultural.
Activități și Programe
Meeting Club oferă o gamă largă de activități menite să promoveze dezvoltarea holistică și vindecarea. Acestea includ:
- Muzică (Instrumente & Canto) – Cursuri si Banduri muzicale .
- Dans
- Sport
- Ceramică
- Limbi străine
- Activități și sesiuni axate pe sănătatea mentală și emoțională.
Este locul care incet incet se tranforma intr-un loc international, depasind statutul de “un loc pentru refugiati” – aceasta datorandu-se deschiderii si conectarii la viata social culturala a intregului oras.
Testimoniale
“Am ajuns în România cu inima și sufletul rănite. Mi s-a propus să pun pe picioare un loc frumos, unde frații mei ucraineni să se vindece prin artă. “Cine se gândește la artă în vreme de război…” m-am întrebat? Dar a fost cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat. Și cel mai frumos lucru care s-a întâmplat comunității refugiate din Cluj… Ne-a dat un sentiment de normalitate și încet, încet, rănile noastre au ajuns să nu mai doară atât de tare.”
